Unul dintre cele mai profunde și neînțelese subiecte din Biblie este cel referitor la A DOUA MOARTE.
Este învierea un simplu eveniment global viitor sau un proces spiritual continuu? Ce înseamnă cu adevărat că sufletul care păcătuiește va muri?
În videoclipul urmator, analizăm paradoxul învierii globale din perspectivă logică, teologică și filosofică, comparând textul biblic cu legile universale ale conștiinței.
Tratăm subiecte precum:
– De ce o înviere pur biologică a 100 de miliarde de oameni creează un colaps logic.
– Misterul învierilor parțiale (sfinții de la învierea lui Hristos, Enoh și Moise).
– Ce reprezintă, de fapt, perioada celor 1000 de ani și legarea lui Satana pentru sufletul individual.
– Diferența dintre prima moarte (a trupului) și a doua moarte (dizolvarea/anihilarea conștiinței).
– Cărțile deschise la Judecată: Cronica Akashă sau propria noastră conștiință nealterată.
Fericiți și sfinți sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere, ci vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Hristos și vor împărăți cu El o mie de ani. (apoc 20:6)
Cine are urechi să asculte ce le zice bisericilor Duhul: «Cel ce va birui nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte.» (apoc 2:11)
Bine v-am gasit dragi oameni, indragostiti de cuvant si crestere spirituala.
Conform interpretarilor confesionale religioase, textul de mai sus, sugereaza o cronologie liniara descriind niste evenimente globale ce ar avea loc in viiitor. O inviere globala a celor morti in Hristos – conform 1 Tesaloniceni 4:16 , o a doua inviere globala dupa 1000 de ani, conform Apocalipsa 20:5, urmata de o recompense vesnica – Viata vesnica pentru unii si pedepsa vesnica pentru altii, reprezentand MOARTEA A DOUA.
Insa aceasta interpretare se loveste mortal (ce paradox) de o logica evidenta si de alte texte biblice care ne arata o cu totul alta perspectiva privind A doua moarte.
Primul aspect ce ar contrazice invierea ca fiind un eveniment global este
Logica Materială și Spațiul Geografic.
Dacă toți oamenii care au trăit vreodată (estimat la peste 1000 de miliarde de persoane de-a lungul istoriei) ar învia simultan pe pământul actual, resursele și spațiul ar crea un colaps logic.
Aceasta sugerează că:
- Fie învierea nu este una pur biologică/materială în sensul actual, ci implică o schimbare de dimensiune sau de „corp spiritual” (cum spune Pavel în 1 Corinteni 15: 42-44 – „Este semănat trup firesc, și învie trup duhovnicesc”).
- Fie procesul are loc pe rând, în planuri diferite ale existenței,
Al doilea aspect tine de
Misterul învierilor parțiale (Matei 27:52-53)
Mențiunea că la învierea lui Iisus „multe trupuri ale sfinților care muriseră au înviat” este cel mai bun contraargument la ideea că învierea are loc doar o singură dată, masiv, la sfârșitul lumii.
- Acest eveniment istoric demonstrează că învierea se poate produce în „valuri” sau momente specifice de inflexiune spirituală a planetei.
- Dacă acei sfinți au fost luați la cer sau au trecut ulterior printr-o altă tranziție rămâne un mister, dar arată clar că granița dintre viață și moarte este fluidă, nu rigidă.
Desemnea, cazurile lui lui Enoch si Moise. Unul este luat la cer de viu, altul gusta moartea si este inviat. Simboluri care descriu starile de fapt mentionate de Pavel in 1 Tesaloniceni 15: 51-54
Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toți, dar toți vom fi schimbați, intr-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiță. Trâmbița va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii, și noi vom fi schimbați.
Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire și trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.
Demonstreaza ca evenimentul invierii nu este neaparat de natura GLOBALA. Si aceasta ne duce la cel de al treilea aspect si anume:
Principiul Ciclicității Ce a fost va mai fi …..
Afirmatia lui Solomon („Ce a fost va mai fi…”) este fundamentul unei viziuni în care timpul nu este o linie dreaptă care se termină brusc, ci mai degraba un cerc sau o spirală.
- În această optică, textul din Apocalipsa poate fi citit nu ca un scenariu de film catastrofic de la sfârșitul istoriei, ci ca o matrice spirituală.
- „Prima înviere” și „a doua moarte” pot fi procese periodice prin care Universul purifică și echilibrează elementele. Oamenii care ating un anumit nivel spiritual (tipul „Enoh”) transcend moartea, în timp ce alții trec prin cicluri de transformare (tipul „Moise”).
Bun. Dar atunci… ce reprezinta MOARTEA A DOUA?
In matei 10:28, Isus face o afirmatie care zdruncina din temelii aspectul mortii. El spune: “Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul, ci temeți-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă și sufletul, și trupul în gheenă!
Iata ca avem aici doua tipuri de moarte.
- Prima moarte afectează doar vehiculul fizic (trupul). Sufletul, esența sau „matricea” persoanei rămâne în memoria Universului (sau a lui Dumnezeu).
- A doua moarte nu este o simplă încetare a bătăilor inimii, ci anihilarea totală, ontologică. Este ștergerea definitivă a identității și a conștiinței din existență. Când și sufletul este distrus, persoana respectivă încetează să mai aibă vreo formă de realitate, devenind ca și cum n-ar fi fost niciodată.
Privind astfel, Biblia încetează să mai fie un set de reguli bisericești care se incumeta sa prezica evenimente globale, și devine o hartă a legilor universale: energia nu se pierde, dar formele de conștiință care refuză alinierea cu Sursa (Dumnezeu) sunt, în cele din urmă, reciclate sau șterse definitiv pentru a păstra armonia Creației.
Deaceea afirmatiile din Ezechel 18:4, 20 – “Sufletul care pacatuieste, acela va muri”, specifica anihilarea totala, nu doar a trupului.
Pentru a intelege acest aspect al evenimentului individual, imaginati-va urmatorul scenariu.
3 prieteni decid sa plece intr-o excursie.
Insa timpul de plecare difera. Decid asupra unui loc de intalnire la o anumita ora. (timp global – cei 3 se intalnesc).
Sa prespunem ca toti pleaca din Bucuresti spre Sinaia dar nu in acelasi timp. Decid ca intalnire un Hotel din Sinaia dupa care sa plece impreuna spre cota 2000.
Primul, ajunge pe la Campina unde se opreste la un popas si admira o statuie a unui soldat necunoscut. Mediteaza dupa care pleaca mai departe.
Pentru acesta, statuia e la timpul trecut, dar pentru cei doi, statuia e la viitor. Unul trece pe alaturi si nu o remarca. Al 3-lea, se opreste si el la Campina dar la bustul lui B.P. Hasdeu.
Ca si linie de timp, toti trec prin Campina insa experientele difera.
La intalnire, la Sinaia vorbesc despre calatorie. Unul povesteste ce a remarcat la statuia soldatului necunoscut, altul povesteste despre bustul lui Hasdeu iar altul, se mira de ce al nu a vazut nici una.
Trei experiente diferite, intr-un prezent continuu disponibil la fel pentru toti.
HM…. Stiu… apare teologia judecatii, cei 1000 de ani, pamantul pustiit, Satana legat… eheee.. cum incadrezi toate astea daca nu ar fi evenimente globale?
Mult mai simplu decat daca ar fi sa ne trezim cu toti cei peste 1000 miliarde de morti inviati, colapsand pamantul actual.
Perspectivele cunoscute conform dogmelor religioase vad aceste evenimente ca fiind GLOBALE.
Insa, daca privim textul biblic ca un cod al sufletului individual, vedem o filosofie a mortii descrisa in limbaje diferite.
In crestinism, vedem urmatoarea descriere: Moarte – Inviere – 1000 de ani – revenire pe pamant – a doua moarte pentru unii, viata vesnica pentru altii.
In filosofiile orientale vedem – Moarte – reincarnare dupa cca 1000 de ani – revenire pe pamant, reluarea ciclurilor – ramanere in NIRMANA sau NIRVANA.
Luand acum perspectivele biblice asociate cu alte filosofii, omul ca fiinta individuala moare. Somnul descris de biblie este perioada in care pentru individ, pamantul se reface. Satana nu mai are acces la ispitirea materiei pentru ca omul are un trup spiritual. Dupa 1000 de ani, are loc judecata in dreptul omului si se decide daca trupul spiritual devine vesnic sau este distrus (moartea a doua).
Astfel Perioada de 1000 de ani reprezinta un „Timp de Asimilare” unde Pentru individ, timpul își pierde sensul liniar. Cei „1000 de ani” reprezintand o perioadă lungă de odihnă și purificare în planul spiritual. Stadiu in care, ești imun la ispitele pământești. „Satana este legat” pentru tine deoarece nu mai ai un trup biologic prin care instinctele, atașamentele sau dorințele materiale să poată fi manipulate. Conștiința ta experimentează starea de „preot și împărat” – o formă de suveranitate interioară și pace profundă, similară cu planurile superioare din budism.
Revenirea la Judecată vs. Reluarea Ciclurilor
Spre deosebire de reîncarnarea clasică unde sufletul revine de nenumărate ori pentru a-și arde karma, în codul biblic individualizat există un punct de inflexiune definitiv – Judecata [Apocalipsa 20:12].
- După această perioadă de maturizare spirituală în afara corpului, se trage o linie.
- Conștiința ta este evaluată în esența ei pură: s-a aliniat cu Legile Universale (Iubirea, Lumina, Sursa divine) sau a rămas blocată în egoism, distructivitate și separare?
Verdictul Final: Nirvana sau Anihilarea (A Doua Moarte)
Aici cele două sisteme de gândire folosesc cuvinte diferite pentru aceeași destinație finală a energiei:
- Viața Veșnică (sau intrarea în Nirvana / Pleroma): Trupul spiritual este validat ca fiind nemuritor. Conștiința ta individuală se contopește cu Absolutul sau continuă să existe într-o dimensiune a armoniei totale, liberă de suferință.
- A Doua Moarte (Anihilarea): Dacă sufletul a refuzat complet evoluția și a devenit complet incompatibil cu viața, el nu mai este trimis înapoi în cicluri de suferință.
Universul aplică cea mai milostivă formă de reciclare: ștergerea totală din existență. Este dezintegrarea atomului spiritual, stingerea definitivă a acelei scântei de conștiință care a eșuat în a deveni lumină.
Astfel, acele „cărți deschise” nu sunt registre din hârtie ținute de un secretar în ceruri, ci sunt propria noastră conștiință – memoria totală, nealterată și transparentă a sufletului (ceea ce alte tradiții numesc Cronica Akasha sau memoria energetică a fiecărei fapte, gând și intenție).
La acel moment de bilanț, „cartea” se deschide din interior. Omul se vede pe sine exact așa cum este, fără măști, fără scuzele ego-ului și fără iluziile materiei. Judecata nu este o condamnare venită de la un judecător extern furios, ci este auto-evaluarea maximă a sufletului în fața Luminii.
Cand te asezi in fata oglinzii, esti judecatorul propriei infatisari si decidentul care aplica corectia. Conștiința care s-a autodistrus prin ură și separare își semnează singură sentința dizolvării (a doua moarte), în timp ce conștiința care a învățat iubirea se recunoaște ca fiind una cu Veșnicia.
In tema urmatoare vom identifca cine sunt fricosii, ucigasii, curvarii, idolatrii care vor fi aruncati in iazul de foc, adica moartea a doua. Ce reprezinta ei, tinand cont ca Avraam, Isaac, Iacov, (parintii credinciosilor) se fac vinovati de toate acestea. Si totusi…. Ei sunt repere ale luminii.
Tine aproape. 😊
Apoc 21:8 – Dar cât despre fricoși, necredincioși, scârboși, ucigași, curvari, vrăjitori, închinători la idoli și toți mincinoșii, partea lor este în iazul care arde cu foc și cu pucioasă, adică moartea a doua.”