Așa că am ales independența. M-am retras in locul de origine, pe malul lacului Razelm, acolo unde migdalii înfloresc primii și unde singurul zgomot este cel al vântului care vine dinspre Capul Doloșman. Aici, unde viața nu se masoara în biți de date, ci în momente de prezență, am regasit spiritul pierdut al partasiei umane, al emotiilor, si al daruirii comunitare neconditionate.
Si a venit acel moment in care gandul s-a indreptat catre COMUNITATE.
"Daca eu caut linistea si regasirea de sine, cu siguranta mai sunt cel putin 1000 de oameni care cauta acelasi lucru."
Si.... am decis.
Am decis, să construiesc un loc de regăsire umană, un loc de retragere pentru câteva ore sau câteva zile, în care oricine dorește să pună zgomotul "pe pauză" să vină între migdali și apă. Aici, unde urmele Bizantine și Genoveze încă mai pot fi observate pe stânci, poți simți glasul interior care îți vorbește pentru a descoperi "Drumul către tine însuți".
"Nu construiesc o pensiune, ci o Arcă. Un loc unde oricine se simte pierdut în zgomotul lumii moderne poate veni să își regăsească liniștea, să pună picioarele pe pământ și să respire din nou."
Drumul nu a fost ușor. M-am luptat cu sisteme care nu înțeleg libertatea. Am creeat programe de eliberare mentala, psihologice, ezoterice, noetice, si am ajutat sute de persoane sa devina libere. Acum, viziunea mea in ce priveste spatiul fizic, este aproape de final, dar am nevoie de comunitate pentru a pune ultimele cărămizi.
Loc grup sanitar.jpg