Cum pot accepta crestinii ca Isus a existat inainte de intruparea in Betleem, dar nu pot accepta existenta lor insisi inainte de a se naste?

Ori le acceptam pe amandoua ori le respingem pe amandoua.

Daca a fost posibil ca Isus sa existe inainte de Betleem, sa patrunda in pantecul Mariei, sa petreaca timpul necesar dezvoltarii unui fat, apoi corpul cu membrele sale, sa aiba loc nasterea si sa se dezvolte ca orice copil normal pana la varsta maturitatii, de ce nu s-ar intampla la fel cu oricare dintre noi?

De ce suntem dispusi sa acceptam o „poveste” prin credinta, sa o punem pe „sama” unei TAINE, dar nu suntem dispusi sa acceptam TAINA nasterii noastre? A existentei noastre ca esenta inainte de nastere, desi citim ca si Ieremia a fost cunoscut de facatorul sau inainte de a se fi nascut.

Ieremia 1:5

•  „Mai inainte ca sa te fi intocmit in pantecele mamei tale, te cunosteam, si mai inainte ca sa fi iesit tu din pantecele ei, Eu te pusesem deoparte si te facusem proroc al neamurilor.„

Daca s-a intamplat si in cazul lui Ieremia la fel, de ce nu se poate intampla cu fiecare dintre noi?

De ce este atat de greu celor ce se numesc crestini, sa accepte faptul ca trupul este doar un vehicul pentru adevaratul EU, a ceea ce esti, si a scanteii Divine din care esti facut?

De ce daca vine cineva care isi aminteste viata dinaintea vietii terestre, si expune un adevar logic, este considerat „periculos” sau „psihopat”, dar acceptam cu atata usurinta o psihoza religioasa, cu niste explicatii care te duc cu capu-n gard, dar ca sa nu simti durerea ti sa da anestezicul – „ASTA ESTE O TAINA” 🙂

Profetii

Consideram profeti doar pe cei carora ne-au fost furnizati si bagati pe gat care la o analiza serioasa nu se dovedesc a fi decat niste scriitori care s-au inspirat din alti scriitori mai vechi, dar daca vine cineva azi, si spune pe baza diagramelor repetitive ale istoriei, ce se va intampla, avem tendinta de a-i ignora sau a-i stigmatiza ducandu-i in zona de ridicol.

Si pentru a-si intari ignoranta, arata cu degetul spre o data profetizata dar a caror evenimente profetizate nu au avut loc.

In cartea Iona, in 4 capitole este prezentata istoria unui astfel de profet. Stiind ca poate fi stigmatizat, refuza sa o faca pe alarmistul de serviciu dar este trecut prin suferinte si mai mari.

Trecand pe langa moarte ca prin urechile acului si salvat miraculos, se apuca de profetizat mai mult de frica de ceea ce i se va mai putea intampla, dar el stie ca Universul are muuuulte stringuri, si muuuulte variabile. Multe DACA, si in functie de evolutia unui sistem sau altul, in functie de alegerea unuia sau altuia, soarta profetizata poate fi schimbata.

Astfel dar, pentru a inabusi constiinta unor astfel de unelte cu scop de trambitare, vine medicamentul potrivit: „Dumnezeu este neschimbator”.

Pai la NINIVE cum a fost?..  S-a schimbat, sau nu?

Stiu, explicatia este simpla. Dumnezeu indurator, iertator, etc.

Cu aceste paradoxuri, mintea imatura este scurcircuitata si tinuta in lesin.

Pune doua elemente contradictorii in acelasi loc si timp, si mintea fie sare la un alt nivel fie este anesteziata.