Transcriptia materialului video:
Cartile apocrife sunt considerate de catre clerici si enoriasi ca fiind “carti ce au picat examenul in fata comisiei de la Niceea”. Adica, ar fi ceva de ele, dar nu au aprobarea Divina. Aprobare pe care consiliul format din cei cca 300 de episcopi avea drept scop sa indepateze si sa invinga doctrina arianista. Dar de unde si-au luat ei aceasta aprobare? Cu ce putere au formulat doctrinele religioase si de ce au avut nevoie de sustinere politica?
Printre aceste carti apocrife, (care au picat examenul comisiei) se afla si Evanghelia lui Nicodim despre care vreau sa vorbesc in acest episod.
Ramai pana la final sa vezi care este MAREA deosebire dintre aceasta evanghelie si cele 4 evanghelii cuprinse in canonul Biblic. Iar daca nu te-ai abonat inca la canal, apasa butonul rosu de mai jos pentru a fi primul care afli cand postez materiale noi.
Primul consiliu ecumenic religios a fost convocat de insusi imparatul Constantin in anul 325 fiind astfel girat si aprobat din punct de vedere politic. Cu aceasta ocazie, doctrinele religioase puteau rezista doar daca se potrivea agendei politice ale vremii.
De altfel, principala tema a consiliului era de a indeparta doctrina arianista formulata de Arie din Alexandria, care sustinea ca Isus Cristos are caracter Divin dar este o fiinta facuta ulterior de Tatal dintr-o substanta asemanatoare Lui.
În concepția lui Arie, Dumnezeu Fiul era creatorul Universului. Arie susținea că Fiul este subordonat Tatălui, în timp ce episcopul Alexandru al Alexandriei susținea că Fiul este egalul Tatălui. Arie susținea homoiousia (Fiul și Tatăl sunt de substanță similară), în timp ce episcopul său, Alexandru susținea homoousion to patri (Fiul și Tatăl sunt de aceeași substanță). Diferența de scriere era de o iota (literă grecească), dar diferența teologică era enormă.
Alexandru a susținut că Dumnezeu nu se poate schimba, deci Fiul a existat dintotdeauna (altfel Dumnezeu ar fi suferit o schimbare, iar o ființă perfectă nu poate suferi schimbări)
In definitiv, disputa s-a purtat între două interpretări bazate pe ortodoxia teologică a acelui moment. Deci era vorba de două interpretări la fel de ortodoxe care au intrat în conflict pentru a cuceri adepți și a defini noua ortodoxie.
Acesta ar fi rezumatul pe scurt al principalei teme de dezbatere din anul 325, in care consiliul ecumenic aduna cca 300 de episcopi ai vremii sub patronatul politic al imparatului Constantin cel Mare.
Deasemenea, scrierile pe care se bazau clericii si prezbiterii vremii aveau nevoie sa fie cumva “legalizate” ca norma de conducere a enoriasilor iar acest lucru s-a intamplat printr-un process mai indelungat in care clericii au “votat” ce carti sa intre in canonul biblic si ce carti sa fie indepartate.
Cartile cu cele mai multe voturi au format Biblia, insa unele carti destul de valoroase dar greu de inteles in cultura vremii, au fost trecute ca si “carti apocrife”.
Adica… de citit in particular dar nu ca baza religioasa.
Dupa parerea mea, daca ar fi fost incluse in canonul biblic cartea lui Enoch si evanghelia lui Nicodim, 3 sferturi din denominatiunile religioase crestine nu ar fi mai existat, pentru ca nu ar fi mai avut loc de interpretari particulare.
In acest episod vreau sa ne oprim asupra evangheliei apocrife a lui Nicodim.
–––––
Daca am citit cele 4 evanghelii cuprinse in Noul Testament (Matei, Marcu, Luca si Ioan), vom observa ca evanghelia lui Nicodim exprima aproximativ la fel sirul evenimentelor, cu exceptia a catorva detalii in plus privind judecarea lui Isus, moartea si Invierea, dar pana la capitolul 9, evenimentele descrise, chiar si cu detalii ce nu le gasim in cele 4 evanghelii, nu schimba cu nimic sensul informativ al celor 4 evanghelii.
Incepand cu capitolul 9, Nicodim detaliaza un aspect pe care nu il gasim in celelate evanghelii, insa constituie completarea tabloului de puzzle al carei piese ratacite o gasim in 1 Petru 3: 18-22.
Text care a dat multe batai de cap teologilor in a-l explica, cautand sa NEGE ceea ce Petru spune clar.
La fel ca si cum am gasi o bucata rupta dintr-un tablou, dar nu o putem asocia cu nici unul aflat in gestiunea noastra.
Hai sa vedem textul din 1 Petru 3:18 si apoi sa vedem legatura acestuia cu evanghelia lui Nicodim
Petru spune:
- Hristos, de asemenea, a suferit o data pentru pacate, El, Cel Neprihanit, pentru cei nelegiuiti, ca sa ne aduca la Dumnezeu. El a fost omorat in trup, dar a fost inviat in duh,
- in care S-a dus sa propovaduiasca duhurilor din inchisoare,
- care fusesera razvratite odinioara, cand indelunga rabdare a lui Dumnezeu era in asteptare, in zilele lui Noe, cand se facea corabia in care au fost scapate prin apa un mic numar de suflete, si anume opt.
E greeeu. E greu de acceptat un text care rastoarna toata teologia invierii. Care rastoarna dogma iadului, toata dogma starii omului in moarte, care rastoarna insasi doctrina mantuirii.
Daca Isus s-a dus in inchisoare pe cine a gasit acolo?.. Unde este aceasta inchisoare?.. Ce le-a propovaduit?… Si asa mai departe.
Acum, hai sa mergem la evanghelia lui Nicodim.
In capitolul 9, citim faptul ca Iosif, cel care a cerut trupului lui Isus sa il ingroape in mormantului sau, a fost chemat de iudeii care au cerut moartea lui Isus, si l-au inchis intr-o odaie. Banundu-l pe acesta ca fiind un complice la disparitia trupului lui Isus, l-au arestat ca sa afle detalii si sa il judece. Insa Fiind sambata, acestia au spus ca nu ii vor face nimic in aceasta zi, dar dupa ce va trece ziua sambetei, se vor ocupa de el.
Cap 9: 8-9 „Îţi mărturisim că în vremea aceasta n-tii vom face nici un rău, cat tine sabatul, dar să şti că vrednic de moarte eşti; cu prima zi de săptămână, îţi vom arunca carnea păsărilor din ceruri şi bestiilor de pe pământ.”
Iosif le raspunde:
v9 Iar Iosif le-a spus: „Aceste vorbe ale voastre sunt precum ale lui Goliat cel mândru de sine, care s-a opus lui Dumnezeu vorbind împotriva lui David. Dar scribii şi doctori voştri ştiu că Dumnezeu stă de partea proorocilor şi slava este a mea, în pofida răului cu care mă trataţi.
10 Domnul pe care l-ati răstâgnit, mă poate scăpa din mâinile voastre şi toate răutăţile să vi le întoarcă asupra voastră.
……..
12 Auzind aceste spuse, Evrei s-au umplut de mânie; şi l-au luat pe Iosif şi l-au aruncat într-o încăpere întunecoasă fără geamuri; l-au încuiat şi au pecetluit uşa.
Dupa ce a trecut ziua sambetei, Ana si Caiafa au poruncit sa il aduca pe Iosif in fata lor. Insa ostasii trimisi dupa acesta nu l-au mai gasit in odaie, aceasta fiind pecetluita dar fara Iosif in ea.
Cand au auzit evrei aceste lucruri, au cerut audieri ale ostasilor care au fost desemnati sa pazeasca mormantului lui Isus.
Dialogul dintre ostasi si conducatorii evrei, este detaliat de Nicodim intr-un mod foarte original si savuros.
Haideti sa vedem exact
Textele din evanghelia lui Nicodim care descriu acest savuros dialog.
7 Auzind aceasta Evrei i-au chemat pe ostaşii ce păzeau mormântul lui Iisus şi le-au spus: „Cine erau acele femei, cu care a vorbit îngerul? De ce nu le-aţi oprit?”
8 Iar ostaşi au răspuna: „Noi nu am ştiut cine sânt ele şi în plus am rămas ca morţi de frică şi cum le-am fi putut opri?”
9 Şi au spus Evrei: „Precum viu este Domnul, noi pe voi nu vă credem.”
10 Apoi au spus ostaşi: „Când l-aţi văzut pe Iisus făcând atâtea minuni şi nu l-aţi crezut, cum o să ne credeţi pe noi? Voi spuneţi precum viu este Domnul, căci Domnul întradevăr este viu.
11 Noi am azuit că l-ati închis pe Iosif care l-a înmormântat pe Iisus, într-o odaie şi aţi pecetluit uşa, iar când aţi deschis-o, nu l-ati aflat acolo.
12 Când îl veţi aduce pe Iosif pe care l-ati păzit voi, atunci şi noi îl vom aduce pe Iisus, pe care l-am păzit la mormânt.”
13 Şi Evrei au spus: „Noi o să-l aducem pe Iosif, însă voi o să-l aduceţi pe Iisus? căci Iosif este în oraşul său Arimateia.”
14 Şi ostaşi au spus: „Dacă Iosif este în Arimateia, atunci şi Iisus este în Galileea, cum a spus îngerul către femeie.”
15 Şi auzind aceasta, Evreii s-au înfricoşat şi s-au sfătuit între ei, căci dacă aceste lucruri se vor auzi în popor, atunci toţi vor crede în Iisus.
16 Atunci au luat o mare sumă de bani şi le-au dat ostaşilor, spunând: „Să spuneţi tuturor ca ucenici lui Iisus au venit noaptea când voi aţ i dormit şi au furat trupul lui Iisus; şi când Pilat va auzi aceasta, va fi mulţ umit de noi şi nici vouă nu vă va face nimic.”
Ostasii au plecat, insa Preotii evrei erau foarte nelinistiti. Dupa cateva zile, un preot pe nume Fineas si ucenicul sau, vin si povestesc mai marilor preoti cu sufletul la gura cum au vazut pe Isus stand de vorba cu ucenicii si apoi l-au vazut cu ochii lor inaltandu-se la cer.
Nauciti de cele auzite, marii preoti le-au dat o suma de bani cerandu-le sa nu mai spuna nimanui lucrurile acestea.
Apologia lui Nicodim
Insa Nicodim, care era intre ei, se ridica si le spune:
Capitolul 11
„Drept spuneţi, o fii ai lui Izrael, aţi auzit ce-au jurat cei trei oameni, pe Legea lui Dumnezeu, când au spus că l-au văzut pe Iisus vorbind cu ucenici săi pe Muntele Măslinilor şi apoi cum l-au văzut urcând la cer.
2 Iar scriptura ne învaţă că prorocul Ilie, a fost răpit la cer; iar Elisei a fost întrebat de fii prorocilor, unde este părintele nostru Ilie? Şi el le-a zis, că a fost răpit la cer.
3 Iar fii prorocilor le-a zis: Poate că duhul l-a răpit şi l-a dus pe vreunul din munţii din Israel şi probabil că-l vom găsi. Şi au plecat şi l-au căutat trei zile şi nu l-au găsit.
4 Iar acum ascultaţi-mă, O fii ai lui Izrael; să trimitem şi noi oameni în munţii lui Izrael, poate că duhul l-a răpit şi pe Iisus şi poate că-l vom găsi şi vom fi mulţumiţi.”
5 Şi a fost pe plac la sfat, spusele lui Nicodim şi au trimis oameni, să-l caute pe Ii sus, însă nu l-au găsit şi s-au întors, spunând: „Noi am căutat peste tot, dar nu l-am găsit pe Iisus, în schimb l-am găsit pe Iosif în oraşul său Arimateia.”
Auzind aceste lucruri, conducatorii evreilor si Levitii, fac o scrisoare catre Iosif in care isi cer iertare si il cheama sa vina pana la ei sa povesteasca cele intamplate.
Iosif primeste solii, ii baga in casa, ii ospateaza si apoi da curs invitatiei de a fi audiat de marii preoti.
Ajuns la acestia, prima intrebare a fost, cum a scapat din odaia ferecata, pecetluita si bine pazita. El le spune ca in timp ce se ruga in odaie, a fost invaluit intr-o lumina, apoi I s-a aratat 4 ingeri si Isus era cu ei. L-a luat de mana, si l-a dus la mormantul in care a fost asezat, sa se convinga de faptul ca Isus este viu, apoi l-a dus in Arimateea si i-a spus sa nu iasa din casa 40 de zile.
Carturarii, si fariseii, marii preoti si Leviti s-au ingrozit la auzul acestor relatari si au spus: Ce mare semn a trecut peste Ierusalim !!!
Se mirau, depanau amintiri, realizau cat de bine ii cunosteau parintii, rudele, si cautatu sa inteleaga un fir logic al evenimentelor si cum de ei au ratat intelegerea lor.
Atunci, Iosif continua si le spune:
Si aici, este punctul care deosebeste considerabil evanghelia lui Nicodim de celelalte, si se constituie ca tablou intreg din a carui piesa a folosit Petru in epistola sa, text pe care l-am amintit anterior.
Iosif le spune: Si acum vreau sa citim text cu text aceasta relatare ca este foarte interesanta.
Capitolul 12
13 Atunci s-a ridicat Iosif şi a zis către Ana şi Caiafa: „Puteţi fi îndreptăţiţi cu această mirare, căci vi s-a spus că Iisus este viu şi că s-a înălţat la cer.
14 Întradevăr, este o minune, dar nu numai că el s-a înălţat la cer, dar i-a înălţat şi pe alţii din mormintele lor, fiind văzuţi de mulţi din Ierusalim.
15 Iar acum, ascultaţi-mă puţin. Noi toţi îl ştim pe Simeon, înaltul preot, care l-a luat pe Iisus prunc fiind, în braţe, în templu.
16 Acest Simeon a avut doi fii, la a căror înmormântare am fost cu toti prezenţi.
17 Mergeţi şi vedeţi mormintele lor, căci ele sânt goale, iar ei au înviat; ba mai mult ei sunt în Arimateia, locuind împreună, în smerenia lor.
18 Unii au auzit sunetele glasurilor lor, rugându-se, dar ei nu discută cu nimeni ci sunt muţi, ca morţi fiind.
19 Dar haideţi să mergem printre ei, cu toată onoarea şi respectul; iar dacă reuşim să-I înduplecăm să jure, poate că o să ne spună despre minunile învierii lor.”
20 Iar când au auzit acestea, Evrei, s-au bucurat foarte tare.
21 Apoi, Ana şi Caiafa, Nicodim, Iosif şi Gamaliel, au plecat spre Arimateia; dar au găsit mormintele goale. Insa mergând în jurul oraşului, i-au găsit pe cei doi, îngenunchiaţi şi devotaţi în rugăciune.
22 Atunci i-au salutat ei cu tot respectul şi teama de Dumnezeu şi i-au adus în sinagoga din Ierusalim; şi închizând porţile, au luat pe mâini cărţile Legi lui Dumnezeu;
23 Şi au jurat pe Dumnezeu, Adonai şi Dumnezeu lui Izrael, care a vorbit părinţilor noştri, prin lege şi proroci, spunând: „Dacă voi credeti in El, care va înviat din morţi că este Iisus, spuneţi-ne ce aţi văzut şi cum aţi fost înviaţi din morţi.”
24 Carinus şi Lentius, cei doi fii ai lui Simeon, tremurând de lucrurile acestea şi fiind îngroziţi, au privit în acelaşi timp cu ochi spre cer; şi-au făcut semnul cruci, cu degetele lor pe limbă.
25 Şi imediat au început a vorbi, şi-au spus: „Daţi- ne, fiecaruia o hârtie şi noi vă vom scrie toate acele lucruri, ce am văzut”. Şi s-au aşezat şi au scris, spunând:
Cap. XIII
1 „O Doamne Iisuse şi Tată care-le eşti Dumnezeu, învierea şi viaţ a cea din morţi, dă ne voie să
descriem minunile tale, pe care le-am văzut după moartea ta pe cruce; căci juraţi sântem în numele tău.
2 Căci tu ai oprit ca robii tăi să descrie tainele, puterilor divine ale iadului.
3 Când am fost duşi împreună cu părinţii noştri în adâncurile iadului, în negura întunericului, de o
dată s-a văzut o lumină, un soare de aur, luminând într-o culoare purpurie, acel loc.
4 Imediat ce au văzut aceasta, Adam părintele omenirii şi toţi patriarhii şi prorocii, tresărind de bucurie, au zis: Această lumină, este lumina ce-a fără de margini, promisă nouă, care pe toţi ne va preface în lumină, fără de sfârşit.
5 Atunci prorocul Isaia, strigând, a spus: Aceasta este lumina Tatălui şi a Fiului lui Dumnezeu, după cum au fost profeţiile mele, când viu am fost pe pământ.
6 Ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, de dincolo de Iordan, a oamenilor ce în întuneric au umblat, au văzut lumina ce-a mare; şi a celor ce trăiau în locul umbrelor şi a morţii, lumina le-a ajuns. Şi acum a venit şi ne-a luminat pe noi cei stătuţi în moarte.
7 Şi în timp ce noi exaltam de fericire, de lumina care ni s-a arătat, tatăl nostru Simeon, a venit printre noi, preamărind pe Domnul Iisus Hristos fiul lui Dumnezeu;
8 Pe care l-a luat în braţe ca prunc fiind, în templu, când umbrit de Duhul Sfânt, a spus: Acum ochii mei văd slava Ta, pe care ai promiso oamenilor, lumina care-i va lumina pe Credincioşi şi slava poporului lui Izrael.
9 Şi toţi sfinţii auzind acestea, au tresărit mai tare de bucurie.
10 Apoi s-a arătat un pusnic de statură joasă, pe care toţi l-au întrebat: Cine eşti tu?
11 La care el a răspuns: Eu sânt glasul celui care strigă în pustie, Ioan Botezătorul şi prorocul Celui Preaînalt, care am venit înaintea lui, pentru a pregăti venirea sa; să de-a înţelepciune şi slavă poporului său, pentru iertarea de păcate.
12 Căci eu Ioan când am văzut că Isus a venit înspre mine, fiind mişcat de Duhul Sfânt, am spus:
Înaintea Mielului lui Dumnezeu, înaintea Lui, care va lua păcatele întregi lumi.
13 Şi l-am botezat în Iordan şi am văzut Duhul Sfânt, coborând deasupra lui în formă de porumbel şi un glas am auzit din cer, spunând: Acesta este Fiul meu cel preaiubit , în care eu mă bucur.
14 Şi precum am mers înaintea lui, acum am coborât jos în grabă ca să vă înştinţez, că Fiul lui Dumnezeu, va veni la noi şi precum lumina zilei se lasă de sus, aşa va veni el la noi , care stăm în umbra întunericului şi a morţii.
Cap. XIV
1 Şi când primul om, părintele nostru Adam, a auzit aceste lucruri, că Iisus a fost botezat în Iordan, l-a chemat pe fiul său Set şi i-a zis:
2 Spune le fiilor tăi, patriarhilor şi prorocilor, toate aceste lucruri, pe care le-ai auzit din gura lui Mihael arhanghelul, când te-am trimis la porţile Paradisului, să-l rogi pe Dumnezeu pentru mine, atunci când m-am îmbolnăvit.
3 Atunci Set, apropiindu-se de patriarhi şi proroci, a spus: Eu Set, când m-am rugat lui Dumnezeu, la porţile raiului, mi s-a arătat îngerul Domnului, Mihael şi mi-a zis: Am fost trimis la tine din partea Domnului şi mi-a fost dat să veghez asupra oamenilor.
4 Îţi spun ţie, Set, nu te mai ruga cu lacrimile în ochi şi nu mai cere lui Dumnezeu, uleiul cel din pomul milostiviri, să-l ungi pe tatăl tău cel bolnav, de durerile lui de cap.
5 Fiindcă cu nici un preţ tu nu-l poţi primi până în ultima zi a timpului, până ce nu vor trece cinci mii cinsute de ani*.
6 Atunci Hristos, cel mai milostiv fiu al lui Dumnezeu, va veni pe pământ, ca să înalţe din nou trupul lui Adam şi în acelaşi timp, să înalţe trupurile morţilor; iar cănd va veni, va fi botezat în Iordan.
7 Atunci cu uleiul milostiviri lui îi va unge pe toţi, care vor crede în el; şi uleiul va fi dat tuturor generaţiilor, ca ei să se nască din apă şi Duhul Sfânt, spre viaţă veşnică.
8 Şi când se va împlini acea vreme, milostivul Fiu al lui Dumnezeu, Hristos Iisus, va coborâ pe pământ şi-l va lua pe Adam cu el în rai, la pomul milostiviri.
9 Iar când au auzit patriarhii şi prorocii toate acestea, s-au bucurat şi mai tare.
Cap. XV
1 Dar în timp ce sfinţii se bucurau, Satana, prinţul şi căpetenia morţii, a zis către prinţul iadului:
2 Pregăteşte-te să-l întâmpini pe Iisus din Nazaret, care s-a lăudat a fi Fiul lui Dumnezeu, dar care s-a temut de moarte, spunând: Sufletul meu este intristat de moarte.
3 Pe lângă asta, mi-a mai făcut şi multe nedreptăţi, mie şi la mulţi alţii; iar pe ce-i ce i-am orbit şi vătămat şi pe cei ce i-am chinuit cu draci, el i-a vindecat prin cuvântul său; Da; şi pe ce-i ce i-am adus morţi la tine, el mi i-a luat.
4 Iar la aceasta prinţul iadului a zis, către Satan: Cine-i acel prinţ aşa de puternic şi om fiind, care se teme de moarte?
5 Căci toate puterile pământeşti îmi sunt mie înjugate, care le-ai înjugat cu puterea ta.
6 Dar fiind aşa de puternic în forma sa de om; eu îţi spun ţie cu adevărat, că are putere divină şi nici un om nu-i poate rezista.
7 Când a zis el că-i este frică de moarte, el a vrut să-ţi întindă o cursă şi să te nefericiască pe veci.
8 Iar Satana, i-a spus: O, tu prinţ al iadului, pentru ce te îndoieşti şi îţi este frică să-l primeşti pe Iisus din Nazaret, duşmanul tău şi al meu?
9 Dacă mă întrebi pe mine, eu l-am ispitit şi i-am răzvrătit pe vechii mei Evrei, împotriva lui.
10 Am ascuţit lancia în suferinţele lui; i-am dat oţet şi fiere şi am poruncit să bea; şi i-am pregătit crucea să-l răstâgnesc şi cuie să-i străpungă prin mâini şi picioare; iar acum moartea sa este aproape, la îndemână. Am să-l aduc să-l înjugăm şi eu şi tu.
11 Atunci prinţul iadului a zis: Doar tu singur ai spus acum că a scăpat pe alţii de la moarte.
12 Cei de aici, până ce nu vor trăi din nou pe pământ, nu sunt duşi de aici prin forţa lor proprie, ci prin rugăciuni către Dumnezeul lor atotputernic care-i i-a de la mine.
13 Cine este deci acest Iisus din Nazaret, care prin cuvântul său îi sustrage pe cei morţi de la mine, fără ca aceştia să se roage la Dumnezeu?
14 Poate că este acelaşi care ni l-a luat pe Lazăr, după ce a fost patru zile mort şi descompus deja; pe care l-am înjugat puterilor mele; şi el totuşi l-a înviat prin puterea sa.
15 Iar Satana a răspuns prinţului din Iad: Este aceiaşi persoană, Iisus din Nazaret.
16 Şi când a auzit prinţul iadului, a spus: Eu te jur pe puterile noastre, a mea şi a ta, să nu-l aduci aici la mine.
17 Căci auzind de puterea cuvântului său mi s-a făcut frică mie şi tuturor supuşilor mei.
18 Căci noi n-am fost în stare să-l păstrăm la noi pe Lazăr, ci el i-a întins mâna, îţi jur pe toate relele, el pe loc l-a luat de la noi; iar pământul în care a fost îngropat, l-a scos pe loc afară, viu.
19 Eu ştiu acum că el este Dumnezeul cel Atotputernic, care poate face astfel de lucruri, care este puternic în domnia sa şi puternic în chipul său de om, că este Salvatorul omeniri.
20 Nu-l aduce aici, îţi spun, căci el îi va elibera pe toţi cei care îi ţin închişi, pe necrednicioşi şi păcătoşi; şi-i va duce la viaţa ce-a veşnică.
Cap. XVI
1 Şi in timp ce discutau astfel Satana şi prinţul iadului, deodată, s-a auzit o voce ca de tunet şi de furtună, spunând: Ridicaţi porţile, porţile cele veşnice, căci Regele Slavei va intra înăuntru.
2 Cînd prinţul iadului a auzit aceasta, a spus către Satana: Pleacă de la mine, du-te din lăcaşul meu; dacă ai fi un luptător puternic, ai fi luptat cu Regele Slavei. Dar ce-i tu de-a face cu el?
3 Şi l-a alungat din lăcaşul său.
4 Şi prinţul a zis către impioşi săi supuşi: Încuiaţi zăvoarele porţilor de aramă (fontă) şi luptaţi cu bărbăţie, că de nu vom fi făcuţi prizonieri.
5 Dar când toţi sfinţii auziseră acea voce de tunet, porunciră prinţului din iad:
6 Ridicaţi porţile, ca Regele Slavei să intre.
7 Prorocul David cu ochi în lacrimi, a strigat: Oare, n-am prorocit eu, când viu eram pe pământ şi-am spus: O, cine-i va putea răsplăti Domnului, pentru bunătatea sa şi pentru minunatele sale lucruri făcute pentru om.
8 Fiindcă el a descuiat porţile cele de aramă şi a rupt zăvoarele cele din fier, pe loc; şi i-a dat la o parte pe cei impioşi şi nedrepţi.
9 După aceasta un alt proroc, pe nume Isaia, în obiceiul lui de-a propovădui, a vorbit sfinţilor:
Oare, nu drept am prorocit eu vouă, când viu eram pe pământ?
10 Cei morţi vor trăi şi vor învia cei din morminte şi fericise-vor ce-i de pe pământ; Căci faptele Domnului, le va aduce lor scăpare.
11 Iar în altă parte, am spus: O, moarte, unde este acum victoria ta? O, moarte, unde este acum înţeparea ta?
12 Când toţi sfinţii au auzit aceste spuse ale lui Isaia, au zis către prinţul iadului: Deschide acum porţile şi scoate zăvoarele din fier; căci tu vei fi de acum inert şi putere nu vei mai avea.
13 Atunci s-a auzit din nou vocea cea de tunet, spunând: ridică porţile; o prinţ al iadului şi dă-te la o parte, căci Regele Slavei va intra înăuntru.
14 Auzind această voce, prinţul s-a înspăimântat foarte tare, strigând: Cine este acest Rege al Slavei?
15 Iar David i-a răspuns: Eu înţeleg vocea aceea, căci eu din Duhul ei am vorbit; iar acum îţi spun, cum am mai spus o dată: Este Domnul cel tare şi puternic, Cel învingător în luptă; El este Regele Slavei şi Domn în cer şi pe pământ.
16 El a privit în jos şi a auzit răcnetul celor ce sunt închişi şi-a venit ca să-i scape pe cei osândiţi la moarte.
17 Iar acum, prinţ murdar şi nesăbuit al iadului, deschide porţile tale, ca Regele Slavei să intre; căci el este Domn în cer şi pe pământ.
18 In timp ce David a spus aceasta, Domnul cel puternic, s-a arătat în chip de om, iluminând acele locuri, care până atunci lumină n-au văzut.
19 Şi a rupt zăvoarele, care până atunci nu s-au putut rupe; şi în puterea sa de ne înfrânt, a coborât în adâncul întunericului şi al impurităţii, cel umbrit de moarte şi păca te.
Cap. XVII
1 Văzând, moartea şi legiunile impioase, venirea lumini şi spusele sfinţilor; în frică şi groază s-au împrăştiat prin împărăţiile lor.
2 Şi deodată a apărut Hristos în faţa lor; Iar ei strigând, au spus: Noi sântem înfrânţi, dar nu te cunoaştem.
3 Cine eşti tu care n-ai nici un semn de păcat, ci numai acea strălucire de lumină, care este dovedită prin măreţia ta şi tăria care nu te părăseşte?
4 Cine eşti tu, cu o putere aşa de mare, dar aşa de mârşav; aşa de mare, dar aşa de mic om; şi totodată ostaş excelent care poţi porunci şi ca supus şi ca ostaş?
5 Rege al Slavei mort şi viu, răstâgnit pe cruce?
6 Întins mort în mormânt şi ai venit în adâncimi, printre noi şi toţi tremurăm de frica ta, căci şi stelele s-au mutat din loc; şi aduci libertate celor morţi, tulburând legiunile noastre?
7 Cine eşti tu cel care ai putut smulge jugul păcatului ancestral şi să le aduci lor libertate?
8 Cine eşti tu, care ai întins lumina divină peste cei orbi de întunecimea păcatului?
9 Şi toate legiunile diavoleşti fiind cuprinse de un supliciu de groază, răcnind, au spus:
10 De unde vi tu Iisuse Hristoase, om atât de puternic şi de slăvit, împărat atât de strălucitor, fără nici o pată, atât de pur, fără nici o crimă? Căci acea lume pământeană, josnică a noastră a fost, şi tribut aduce-am de acolo; n-am mai văzut şi n-a mai venit, până acuma la noi un astfel de mort, ca tine.
11 Prin urmare, cine eşti tu, care intri printre noi cu un astfel de curaj, căci nu numai că nu-ţi este frică să ne pedepseşti cu o astfel de pedeapsă, ci te încumeţi să-i şi eliberezi pe toţi cei din juguri, în care noi i-am pus?
12 Poate că eşti acel Iisus, de care Satana a vorbit chiar acum cu prinţul nostru, care prin moartea de pe cruce ai câştigat puterea morţii.
13 Atunci Regele Slavei, călcând cu moartea pe moarte, l-a deprivat pe prinţul iadului de puterile sale şi l-a luat pe părintele nostru Adam cu el în slavă.
Cap. XVIII
1 Atunci l-a luat prinţul iadului pe Satana şi cu o mare ură, i-a spus: O, tu prinţ al devastărilor, autor al lui Balzebab, învins şi alungat, dispreţuit de îngerii lui Dumnezeu şi disgraţiat de toţi drepţii! Ce te-a îndemnat pe tine să faci asta?
2 Tu ai vrut prin răstâgnirea şi distrugerea Regelui Slavei să ne faci un mare avantaj, însă necaz mare ne-ai făcut.
3 Căci de acum încolo acest Iisus din Nazaret, prin slava sa divină, a înfrânt toată tăria şi puterea întunericului şi a morţii.
4 El i-a scăpat pe toţi deţinuţii noştri, de la mic la mare şi pe cei legaţi şi pe cei urât mirositori; şi pe cei torturaţi, care au ajuns acum pe noi să ne mustre şi să ne înjosească prin rugăciunile lor;
5 Domnia noastră impioasă, este acum înjugată şi nici o parte de oameni n-au mai rămas acum sub jugul nostru, ci prin neascultarea lor faţă de noi, ne vor înfrânge.
6 Înainte, cei morţi nu-şi permite-au această insolenţă faţă de noi şi nici nu îndrăzneau a fi fericiţi.
7 O, Satană, tu prinţ al tuturor slăbiciunilor, tată a disgraţiei; pentru ce te-ai lăsat atras în acea cursă, văzând deţinuţii noştri fără nădejde de viaţă?
8 Căci acum nici unul din ei nu mai ţipă de groază, nici lacrimi de dureri nu mai vezi pe feţele lor.
9 O, prinţ Satan, tu stăpân al întregului infern, tot ce ai câştigat prin pomul oprit şi prin alungarea din Paradis, acum ai pierdut printr-un lemn al crucii;
10 Şi toată fericirea ta s-a consumat, când pe Iisus Hristos l-ai răstâgnit, Regele slavei.
11 Tu ai lucrat împotriva intereselor tale şi ale mele şi toate acele torturi şi pedepse infinite, acum le vei suferi tu.
12 O, Satan, prinţ al răului, autor al morţii şi a mândriei, n-a trebuit să te implici în crimele pe care le-ai săvârşit asupra lui Iisus din Nazaret şi atunci ai fi văzut că el n-a meritat să fie dus la moarte.
13 De ce te-ai avântat aşa fără nici un motiv şi fără dreptate, ca să-l răstigneşti şi să aduci la noi
o fiinţă nevinovată şi dreaptă; în felul acesta, să-i pierzi pe toţi păcătoşii, impioşii şi nedrepţii din toată lumea?
14 Până ce astfel prinţul iadului se văicărea către Satana; Regele Slavei a spus către Balzebab, prinţul iadului: Satana, va fi înjugat ţie sub putere, pe vecie, în lăcaşul lui Adam şi al fiilor lui cei drepţi, care acum sunt ai mei.
Cap. XIX
1 Atunci Iisus şi-a întins mâna, spunând: Veniţi la mine toţi voi sfinţi ai mei, facuti după asemănarea mea, care aţi fost acuzaţi de fructul pomului oprit, de diavol şi de moarte;
2 Trăiţi acum, prin lemnul cruci mele; diavolul, prinţul acestei lumi, este înfrânt, iar moartea este învinsă.
3 Atunci deodată toţi sfinţii s-au adunat laolaltă sub mâna Celui Prea Înalt, a lui Dumnezeu; şi Iisus, luându-l de mână pe Adam, i-a zis: Pace ţie şi tuturor, care sunteţi ai mei.
4 Atunci Adam aruncându-se la picioarele lui Iisus, i-a zis cu lacrimile în ochi şi cu o voce smerită:
5 Preamări te voi Doamne, căci m-ai înviat şi duşmanilor mei nu le-ai dat voie să râdă de mine.
O, Doamne Dumnezeul meu, am plâns după tine, dar tu m-ai vindecat;
6 Doamne, tu ai ridicat duhul meu din mormânt şi m-ai ţinut în viaţă ca să nu mă afund.
7 Cântaţi voi sfinţilor şi mulţumiţi şi lăudaţi, căci sfânt este Domnul. Căci mânia sa ţine doar o clipă; iar viaţa este plăcerea sa.
8 Şi toţi sfinţii s-au închinat la picioarele lui Iisus, spunând: Într-o voce Tu ai venit, Izbăvitor al lumi şi pe toate le-ai împlinit în tocmai, precum ai spus prin lege şi proorci .
9 Tu ai izbăvit viaţa prin cruce şi ai coborât jos la noi, ca prin moartea de pe cruce să ne poţi elibera din iad şi prin puterea ta, de la moarte.
10 O, Doamne, precum ai pus semnele slavei tale pe cer, aşa şi crucea, semnul izbăviri pe pământ! Pune, Doamne semnul slavei tale şi în iad, ca moartea să nu mai poată domina.
11 Atunci Domnul şi-a întins mâna şi a făcut semnul cruci, asupra lui Adam şi asupra tuturor sfinţilor.
12 Şi luându-l pe Adam cu mâna sa dreaptă, s-au înălţat din iad şi toţi sfinţi lui Dumnezeu, urmându-l.
13 Atunci prorocul regesc David, încurajat a strigat şi a spus: Cântaţi Domnului o cântare nouă,
căci el a făcut lucruri minunate; mîna sa ce-a dreaptă şi braţul său cel sfânt, i-a adus slavă.
14 Domnul şi-a arătat acum slava sa şi dreptatea şi iubirea sa.
15 Şi mulţimea toată a răspuns: Onoarea sa o au toţi Sfinţ i lui. Amin, Slavă Domnului.
16 După aceea, prorocul Habacuc, a strigat: Tu ai mers de-ai salvat poporul tău, pentru slava poporului tău;
17 Şi toţi sfinţ i au spus: Binecuvântat este cel ce-a venit în numele Domnului; căci Domnul ne-a iluminat. Acesta este Domnul nostru, în veci de veci. El va domni peste noi pe vecie. Amin.
18 Şi aşa pe rând toţ i proroci au spus lucruri sfinte şi au preamărit pe Domnul, urmându-l.
Cap. XX
1 Atunci Domnul ţinându-l pe Adam de mână, l-a dat lui Mihael arhanghelul, iar acesta l-a
condus în Paradis, plin de milă şi de slavă;
2 Şi doi oameni foarte de demult acolo, i-au întâmpinat pe sfinţi. Şi sfinţii au întrebat: Cine sunteţi voi, care nu aţi fost cu noi în iad, ci sânteţi în trup aici în rai?
3 Iar unul din ei a răspuns: Eu sunt Enoh, care am fost înălţat de cuvântul lui Dumnezeu; iar acesta care este cu mine, este Ilie Tişbitul, care a fost răpit în carul de foc.
4 Noi aici fiind, n-am gustat moartea, dar ne vom coborâ pe pământ la întoarcerea Anticristului, care va veni cu mari minuni şi semne, ca să luptăm cu el. Dar vom fi ucişi de el, la Ierusalim şi vom fi din nou aduşi aici, pe un nor, după trei zile şi jumătate.
5 Şi până ce sfântul Enoh şi Ilie relatau aceasta, un alt om a venit, având un chip s ărăcănos,
trăgând în spate, pe umăr, o cruce.
6 Iar când sfinţii l-au zărit, l-au întrebat: Dar cine eşti tu? Căci semeni cu un tâlhar şi de ce porţi crucea aceea pe umăr?
7 La care el a răspuns: Adevărat spuneţi, eu am fost tâlhar, care a făcut tot felul de rele pe pământ.
8 Iar Evrei m-au răstâgnit cu Iisus; iar eu am observat lucruri surprinzătoare, care s-au întâmplat când au făcut crucea lui Iisus.
9 Şi am dat crezare, că el este Creatorul tuturor lucrurilor, Preamăritul Rege; şi m-am rugat lui şi am spus: Doamne, adu-ţi aminte de mine, când vei ajunge în împărăţia ta.
10 Iar el s-a uitat subit la mine şi mi-a zis: Adevărat îţ i spun ţ ie, că în ziua asta tu vei fi cu mine în rai.
11 Şi mi-a dat acest semn al cruci, spunând: I-a crucea aceasta şi mergi în rai, iar dacă îngerul păzitor al Paradisului nu te va lăsa să intri, arată-i crucea aceasta şi spune-i: Iisus Hristos, care acum este răstâgnit, m-a trimis în înălţimi la tine.
12 Când am spus aceasta îngerului păzitor al raiului, el pe loc a deschis uşile, lăsându-m ă să intru; şi m-a cazat de partea dreaptă în rai, spunând:
13 Stai aici, un timp, până ce Adam, părintele tuturor oamenilor, nu va veni, cu toţi fii lui, care este sfânt şi cel mai credincios lui Iisus Hristos, care-le a fost răstâgnit.
14 Când au auzit spusele acestui tâlhar, toţ i patriarhi au zis într-un cuvânt: Binecuvântat să fi tu Preamărite Dumnezeu, Tată, blând pe veşnicie şi Tată a milosteniei, care ai arătat atâta bunătate acestui om care păcătos a fost şi cu mila ta în rai l-ai adus şi viaţ ă veşnică i-ai dat. Amin.
Cap. XXI
1 Acestea sunt lucrurile sfinte şi duhovniceşti pe care le-am văzut şi le-am auzit. Eu Carinus şi Lentius, nu mai avem voie să vă mai comunicăm şi alte minuni şi taine ale lui Dumnezeu, precum arhanghelul Mihael ne-a poruncit.
2 El ne-a spus: Voi veţi merge cu iubiţii mei la Ierusalim, unde veţi continua să vă rugaţi şi să lăudaţi învierea lui Iisus, care v-a înviat din morţi odată cu el.
3 Şi cu nimeni nu veţ i vorbi, ci veţi sta ca muţi, până va veni vremea, când Domnul vă va da voie să relataţi minunile divinităţii sale.
4 Mai departe arhanghelul Mihael, ne-a poruncit să mergem dincolo de Iordan, într-un loc bogat şi frumos, unde am fost mulţi cei care am fost înviaţi din morţi, ca mărturie a răstâgniri lui Hristos.
5 Căci noi am fost înviaţ i numai pentru trei zile ca să sărbătorim paştele domnului, cu părinţii noştri şi să fim martori lui Hristos Domnul şi am fost botezaţi în sfântul râu al Iordanului. Iar acum ei nu sânt văzuţi de nimeni.
6 Aceasta este tot din câte avem voie să spunem; preamăriţi-l şi daţi onoare lui Dumnezeu şi pocăiţivă-ţi, căci el va avea milă de voi. Pace vouă din partea Domnului Dumnezeu Iisus Hristos şi Savaot al nostru, al tuturor. Amin. Amin. Amin.”
7 Iar după ce au terminat de scris pe două hârti, Carinus a dat ceea ce a scris lui Ana şi Caiafa şi Gamaliel.
8 Iar Lentius, a dat cele scrise în mâini lui Nicodim şi Iosif; şi pe loc s-au transfo rmat în două conuri albe şi au dispărut.
Evanghelia lui Nicodim se incheie cu episodul in care Pilat cheama pe Ana si Caiafa sa ceara explicatii cu privire la cele intamplate.
Daca vrei sa citesti intreaga evanghelie apocrifa a lui Nicodim, o poti downloada gratuit aici.
Acest episod privind lucrarea lui Isus in inchisoarea duhurilor, vine in lamurirea textului scurt din 1 Petru 3:19.
Acuma, daca ar fi sa judecam dupa gandirea vremii de atunci, aceasta evanghelie nu avea cum sa treaca examenului canonului biblic fiind prea SF pentru a cea vreme.
Astazi, cand sasurile interdimensionale incep sa fie intelese de catre stiinta, portile stelare fac parte din programele secrete armate, teleportari, treceri in alte dimensiuni, aceste scrieri nu mai par atat de fantastice si de necrezut. Insa ganditi-va ce insemnau aceste scrieri in urma cu 1800 de ani.
Daca luam in calcul si cartea lui Enoch, multe sincope religioase dispar pentru ca nu isi mai au rostul.